Se spune că plăcerea gustului dulce este universală, unii spun chiar că preferința pentru gustul dulce este înnăscută și nelipsită printre mamifere. Primul aliment pe care îl cunoaștem, laptele, este dulce și se pare că pe toate meridianele și paralelele lumii orice copil reacționează pozitiv la gustul dulce. Totuși au dreptate și cei care spun că această preferință este de multe ori supralicitată și în ultimele sute de ani ideea de bunăstare industrială a făcut să se asocieze din ce în ce mai strâns copilăria cu zaharicalele, și pe un alt plan, să se lege din ce în ce mai puternic de percepția gustului dulce și neprețuitele senzații de confort psihic, de bine, de a fi ocrotit și iubit. Ultimele zeci de ani au demonstrat că această asociație a devenit foarte puternică, atât de puternică încât diabetul și obezitatea au început să fie probleme globale greu de combătut.

Tot în aceste ultime zeci de ani am asistat la eforturile medicilor și chimiștilor de a găsi înlocuitori pentru zahăr, respectiv substanțe care să ne dea pe limbă gustul dulce, fără însă a supraîncărca corpul cu calorii și fără a determina acele periculoase oscilații ale glicemiei care ajung să dea naștere diabetului și să îl întrețină, cu toate complicațiile lui. Multi dintre noi își amintesc de îndulcitorii artificiali ai deceniilor trecute, substanțe aparent foarte dulci, dar care din păcate aveau adesea și alte gusturi parazite și care s-au dovedit pe rând mai mult sau mai puțin periculoase pentru sănătate.

În plus, orice substanță care se ambiționează să înlocuiască zahărul are a se confrunta cu o serie de alte probleme. Dacă pentru a îndulci cafeaua sau un bol de căpșuni ajunge o linguriță de zahăr, sirop, miere sau îndulcitor, dacă ne punem problema unor deserturi mai elaborate și în special a unor dulciuri coapte, fierte, prăjite, deci tratate termic într-un fel sau altul, atunci trebuie să ținem seama și de celalalte proprietăți ale zahărului pe care ar trebui să le compensăm. Zahărul leagă, dă consistență, se topește, caramelizează, solidifică, transformă restul ingredientelor, intră în interacțiune cu ele. Dacă vrem să folosim un îndulcitor, fie el natural sau artificial, trebuie să știm cum să compensăm aceste proprietăți – cu alte cuvinte avem nevoie de toată știința cofetăriei și încă ceva în plus.

Sweeteria și-a asumat toate aceste provocări, pentru un scop nobil al timpurilor noastre: reconstruirea întregii game a cofetăriei clasice fără strop de zahăr, ci folosind numai îndulcitori naturali, cât mai neutri din punct de vedere caloric și cât mai siguri sub raportul indicelui glicemic!

Gama de îndulcitori naturali Dulcișor a fost creată pentru a oferi surse sigure de dulce ușor tuturor celor care se tem de aportul caloric sau de riscul glicemic al zahărului – și nu în ultimul rând pentru a oferi produse sută la sută naturale și pe cât posibil neprocesate, nerafinate.

Produsele gamei sunt reprezentate de îndulcitori naturali care se pot folosi ca atare în casă, fie pentru îndulcire simplă, fie pentru a prepara în bucătăria proprie dulciuri procesate termic după rețete proprii sau după fantezia proprie. Citiți cu atenție atât lista de ingrediente cât și instrucțiunile de folosire, pentru a doza precis și a folosi fiecare produs în conformitate cu proprietățile sale. Apoi, creativitatea voastră nu va mai avea limite!

Ce vă propune mai concret gama de îndulcitori naturali Dulcișor?

1 un îndulcitor cu zero calorii și zero indice glicemic, din stevia rebaudiana și eritritol din porumb nemodificat genetic. Prin echilibrarea extractului de stevia cu eritritolul s-a urmărit obținerea unui gust similar zaharului.

2 un îndulcitor cu aport caloric și indice glicemic neglijabil: din scoarță de mesteacăn (substanța este un poliol numit xylitol). Pudra obtinuta din scoarță de mesteacăn are un gust ușor răcoritor, fiind unul dintre cei mai puternici îndulcitori naturali cu unul dintre cei mai reduși indici glicemici, la care se adaugă și alte proprietăți valoroase pentru sănătate.

3 îndulcitori cu aport caloric redus și impact moderat asupra glicemiei: nectar de agave și  nectar din flori de cocos. Deși au calorii, aceste substanțe sunt naturale și nerafinate și prezintă un impact glicemic mai redus în comparație cu zahărul. În același timp, fiecare dintre ele are un gust propriu discret, care dă diferite nuanțe deserturilor și în general alimentelor care le acompaniază. Agave are aromă caramelizată, în timp ce zahărul din flori de cocos are o aromă florală bogată, dar discretă.